„Mănăstirea pictată datând din secolul XVI se mândreşte cu mii de imagini pictate pe un fundal în nuanţe de verde”, scrie tripadvisor.

Mănăstirea Suceviţa reprezintă un monument istoric de seamă al ţării noastre, datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Situată în satul Suceviţa, aflat la sud-vest de Rădăuţi, mănăstirea face onoare oraşului Suceava, important centru economic al României, şi totodată o răscruce de drumuri.

Într-o călătorie de vizitare a mănăstirilor din vremea lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor  săi, ajuns la Mănăstirea Suceviţa, drumeţul se va afla în faţa unui întreg univers spiritual.  Pornind de la arhitectura complexului, ce seamănă mai mult a cetate fortificată sau curte domească, cuprinzând central biserica, mănăstirea se prezintă ca un nucleu al credinţei ortodoxe, ce păstrează şi astăzi farmecul şi atmosfera monahală străveche. In incinta fortificată se găsesc casele domneşti şi chiliile, dar şi un muzeu ce păstrează autentice valori ale artei religioase de secol XV – XVI: sculptură în lemn şi piatră, broderii, argintărie şi manuscrise care au fost dăruite mănăstirii de ctitorii şi de urmaşii acestora.

idctqosm_manastirea-sucevita_2

Întregul complex pe care îl reprezintă mănăstirea Suceviţa impresionează prin îmbinarea armonioasă dintre arhitectură (religioasă, de apărare şi civilă), pictură, sculptură (în piatră şi lemn) şi exemple ale artei decorative religioase.  Astfel, mănăstirea face dovada continuităţii trdiţiei autohtone a veacurilor XV şi XVI, reprezentând un simbol al dăinuirii în timp.

Istoria mănăstirii Suceviţa, cunoscută prin tradiţie şi confirmată de cercetările arheologice, este puternic legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, aşezarea monahală ce astăzi poartă numele de Suceviţa, ia fiinţă printr-o biserică din zid ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă, acesta îmbracă haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând mitropolit al Moldovei.

627x0

La început o mănăstire de proporţii modeste, al cărei stareţ a fost chiar fondatorul ei, Gheorghe Movilă, Suceviţa a fost zidită cu cheltuiala întregii familii, devenind ulterior o adevărată emblemă a boierilor Movileşti.

Cu aspectul de cetate medievală dat de zidurile fortificate ce desenează perimetrul complexului, Suceviţa îşi întâmpină astăzi vizitatorii cu ecoul unei istorii multiseculare. Unicitatea monumentului este dată şi de pictura exterioară a cărei strălucire a rezistat, timp de aproape patru veacuri, vremilor şi intemperiilor şi tocmai deaceea, alături de celelalte monumente din nordul Moldovei,  reprezintă valoroase repere în istoria artei universale.

sucevita2

Este monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din ţară, un „testament al artei vechi moldoveneşti“, după cum l-a numit cercetătorul de artă francez Paul Henry. De fapt, pictura murală de la Suceviţa încheie epoca marilor creaţii ale secolul al XVI-lea, reprezentate prin monumentele cu pictură exterioară de la mănăstirile sus-menţionate.

Pictura, care respectă tradiţia perioadei lui Petru Rareş (prima jumătate a sec. al XVI-lea), îmbracă fiecare centimentru din interiorul lăcaşului de cult. Unele subiecte au influenţe specifice zonei Munteniei, cum este scena din altar, numită „Cortul Mărturiei“.Pereţii naosului sunt împodobiţi cu un mozaic miniatural de întâmplări din „Viaţa lui Iisus“, reprezentări ale Sfintei Treimi şi trei imagini ale Genezei.

Natura este prezentă din abundenţă prin maci, garofiţe şi viţă-de-vie.În partea stângă a uşii naosului se află tabloul votiv, din care se desprind figurile membrilor familiei lui Ieremia Movilă. În partea opusă se găseşte un al doilea tablou votiv, care îl înfăţişează pe mitropolitul Gheorghe Movilă – iniţiatorul construirii bisericii – şi pe tatăl fraţilor Movilă, Ioan Movilă, fost logofăt, călugărit la bătrâneţe cu numele de Ioanichie.

O pictură-poveste, în nuanţe de verde crudCu totul deosebită, unică în iconografia noastră, este scena miniaturizată a ocniţei „Viaţa lui Moise“. Din înălţimea boltei, pictată cu flori în nimb, pe un fundal montan, veghează Maica Domnului. Pronaosul cuprinde scene din Viaţa Sfântului Gheorghe, Calendarul, Sinoadele, imagini din Viaţa Sfântului Nicolae.În pridvor, ochii celor ce vor cerceta atent vor descoperi „ Judecata de Apoi“ şi o naraţiune în culori a „Întâmpinării moaştelor Sfântului Ioan cel Nou“ la curtea lui Alexandru cel Bun.

După părerea specialiştilor, o trăsătură cu totul aparte a picturii de la Suceviţa este înclinaţia spre naraţiune, cu reprezentări complete din vieţile unor sfinţi (Sfântul Pahomie, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mucenic Gheorghe etc).Paleta cromatică este dominată de nuanţa unui verde crud, pe care cei doi zugravi moldoveni, Sofronie şi Ion, l-au adăugat cu pricepere şi bun-gust, după rânduială iconografică. La fel de buni cunoscători s-au dovedit cei doi meşteri şi în privinţa arhitecturii italiene – cu scena reprezentativă, la sud, a „Imnului acatist“ – sau a celei ruseşti – „Pocrovul“ -, între ferestrele gotice.

Interpretări iconografice murale unice, păstrate în bune condiţiiMănăstirea Suceviţa este singura din grupul bisericilor „surori“ din ţinutul Sucevei cu pictură exterioară, care îşi păstrează latura de nord. Cu totul reprezentantivă este scena „Scara virtuţilor“. Pictura impresionează prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului, dintre lupta binelui şi răului. Pe pereţii celor trei abside, în şapte registre, este redată „Rugăciunea tuturor sfinţilor“ (Cinul), temă unică în lumea creştin-ortodoxă, creaţie a şcolii de pictură din Moldova. Faţada sudică este decorată cu „Arborele lui Iesei“, având la bază filosofii antici, „Acatistul Maicii Domnului“, „Rugul în flăcări“ şi „Acoperământul Maicii Domnului“.

Revelatoare pentru Suceviţa rămâne însă „Scara lui Ioan Climax“ (la nord), cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinţei într-o primă judecată imediat după moarte. Aici, Vămile văzduhului nu mai dau nici o şansă păcătoşilor. Peretele de vest nu are pictură. Oamenii locului povestesc că zugravul care lucra la el a căzut de pe schela Suceviţei şi a murit.

sucevita1

Program de Vizitare
Mănăstirea este zilnic deschisă între orele 7:00 – 21:00
Muzeul poate fi vizitat intre orele 9:00 – 17:00
Sfanta Liturghie are loc inte orele 9:30 – 12:00, in zilele de Duminică şi sâmbata; între orele 7:30 – 9:00, în restul zilelor.

Reclame